Editoriale

Când am fost în pelerinaj în Sfântul Munte m-am simțit cu adevărat ca și cum aș fi în grădina Maicii Domnului. Pretutindeni este o atmosferă de liniște și pace, e ceva ce simți că nu e de pe acest pământ, căci dacă ar fi fost de pe acest pământ, atunci negreșit, oamenii, care sunt mereu în căutare de ceva nou, ar fi descoperit acest lucru și l-ar fi introdus în felul de a fi al societății. Dar acea pace sufletească vine de la însuși Hristos, care a și spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”(Matei, 14:27). Așa am aflat și de la un călugăr român, din discuțiile purtate cu dânsul. Dumnezeu, pentru rugăciunile,ostenelile și sacrificiile monahilor din Sfântul Munte, a alungat duhurile răutății din văzduh, așa încât, pe Athos, simți că și aerul pe care îl respiri, parcă e duhovnicesc. Totul e ca o lecție de teologie, dar pe viu, pe simțite. Versetul pe care l-am învățat la școală la orele de Noul Testament: „căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Ep.