Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - Biserica Banu, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, situată pe strada Gavriil Muzicescu nr. 9 (fostă Strada Banu)

Biserica Banu este un important monument istoric şi de arhitectură al Iaşului, atestată documentar din anul 1638, în perioada domniei lui Vasile Lupu. Remarcabil exemplu de arhitectură urbană, biserica poartă amprenta culturii şi civilizaţiei europene, îmbogăţind patrimoniul spiritual şi artistic al Iaşului. Banu este prima şi unica biserică în care s-a slujit, de la început, exclusiv în limba română, a fost înzestrată cu cărţi româneşti din secolul al XVII-lea, precum „Cazania” tipărită la Iaşi în 1643, „Molitvelnic” (Iaşi, 1681), „Liturghier” (Iaşi, 1683), „Evanghelia greco-română” (Bucureşti, 1699). La mai mult de 90 de ani după construcţia sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu, ca o referinţă la ctitorul său, se deteriorase şi devenise prea mică pentru numărul sporit al enoriaşilor. Mitropolitul Iacob Stamati şi obştea parohiei au finanţat construirea unei noi biserici cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, planurile şi construcţia bisericii fiind executate de un arhitect din Transilvania, Herr Leiopold.
Decorarea interioară a bisericii - pictura murală, sculptura şi pictura catapetesmei au fost realizate de pictorul moldovean Eustatie Altini, care face trecerea de la stilul bizantin către cel neoclasic. Biserica păstrează în calota altarului singura pictură murală semnată de Altini. Dintre obiectele liturgice valoroase pe care le mai posedă, amintim discosul de argint, din anul 1709, rămas de la vechea biserică din lemn, chivotul de argint din anul 1802, icoana Maicii Domnului – adusă în 1705 din insula Cipru de către Savin Banu şi îmbrăcată în argint de Iacob Stamate. Biserica este construită în stil baroc, având plan treflat, cu absidele laterale ale naosului şi pronaosului în interior şi cea de la altar semicirculare.
Această biserică este cea mai veche biserică din Iaşi, la care numele arhitectului este menţionat în pisanie. După moartea Mitropolitului Icob Stamati, la 9 martie 1803, se presupune că lucrările de pictură au fost oprite, pentru că restul bisericii a rămas nepictat.
Odinioară, biserica era cunoscută şi sub numele de „Biserica calicilor” pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit şi un azil pentru a-i adăposti pe săraci, bolnavi şi călători.
Din 1 iunie 1821 şi până la 1 iunie 1822, biserica a fost închisă. Lucrări importante de restaurare au fost executate în anii 1840, 1882-1883, 1948. După 1990, degradările semnificative făceau absolut necesare noi lucrări de restaurare. Prin intermediul proiectului „Reabilitarea şi Dezvoltarea Turistică a Monumentului Istoric Biserica Banu Iaşi”, realizat de preotul paroh Dumitru Merticariu, au fost obţinute fonduri de peste 11 milioane de lei, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013 al Uniunii Europene, care au permis efectuarea de lucrări în perioada iunie 2010 - ianuarie 2013.
Biserica Banu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004.