Valea Ihlara se afla intr-una dintre cele mai frumoase regiuni din Turcia, Cappadocia, si este plina de formatiuni de roca naturale de basm, luand forma unor hornuri, ciuperci si alte forme sculpturale - ca si cum acestea ar fi fost sculptate de catre om. Valea Ihlara, situata langa Muntele Hasan si Muntele Melendiz (doi din cei trei munti vulcanici din Capadocia) reprezinta un canion cu o adancime de aproximativ 100 m , format de raul Melendiz in urma cu milioane de ani. Valea incepe in satul Ihlara si se sfarseste cu Manastirea Selime, din satul cu acelasi nume, dupa o distanta de 14 km. Frumusetea naturala a zonei este evidenta pentru toti cei care au urcat vreodata valea. In apropiere, magnificul Munte Hesan (ce masoara 3253 metri deasupra nivelului marii), vulcanul latent care a dat nastere canionului Ihlara, se inalta peste provincia Aksaray. Dupa eruptia acestuia, miscarile tectonice au produs o inalta presiune in scoarta terestra, remodeland-o si creand fisurile care au dus la formarea canionului. Terenul adiacent a fost acoperit de cenusa vulcanica si un strat de roci dure si lava. Cand lava s-a consolidat si secolele au trecut, partile inferioare ale rocii tuf (cenusa vulcanica consolidata) si alte materiale mai moi au fost erodate de fortele naturii: ploaia, vantul, apa curgatoare, etc. lasand partea superioara intacta. Acesta este modul in care s-au format in Cappadocia omniprezentele "hornuri de basm".
Cea mai spectaculoasa parte a vaii o reprezinta primii 7 km, din satul Ihlara pana in Belisirma, unde se pot vedea multe din bisericile rupestre.
Aceste nenumarate grote, mai mult sau mai putin inaccesibile, erau menite sa-i atraga pe anahoreti, pentru acelasi motiv ca si deserturile din Egipt si din Palestina. Altele par a fi din epoca iconoclasta. Dar majoritatea dateaza din perioada in care regiunea cunoscu o noua prosperitate si un aflux de populatie, intre inlaturarea pericolului arab sub Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) si invazia turcilor seldgiucizi sub Constantin al X-lea Ducas (1059-1067).
Pana catre inceputul epocii Macedonenilor, aceste biserici aveau un tavan tesit. Sub Constantin al Vll-lea Porfirogenetul a aparut bolta in leagan, la inceput greoaie, apoi mai zvelta. Absida are adesea, in plan ca si in elevatie, forma unui arc supralargit. Planul bisericii in cruce inscrisa, importat din Constantinopol, a aparut in secolul al X-lea.Unele biserici sunt decorate cu modele simple, geometrice, altele au fresce elaborate ce înfăţişează scene din vieţile sfinţilor şi din cea a lui Iisus Hristos. Cucerirea seldgiucida a franat vizibil inflorirea vietii monastice, dar nu i-a pus capat. In prezent, se estimeaza in Capadocia peste 3000 de biserici sapate in piatra. Cel mai cunoscut grup de lăcașuri se află în Muzeul în aer liber Goreme, şi cuprinde lăcaşurile Biserica cu Măr, Biserica Şarpelui, Biserica Întunecată şi Biserica Sandalei. La nord est de Goreme se află valea Zelve, care găzduieşte una dintre cele mai numeroase comunităţi din zonă. Casele, porumbarele şi bisericile sunt săpate în roca bogat colorată. La sud de Goreme se întinde valea Soganli, care are 150 de biserici cu fresce datând din secolele IX-XII.
